Povestea paltonului oltean și ultimul broder al României, Gheroghe Ciuncanu

De-a lungul istoriei, obiectele etnice tradiționale românești, în special portul popular, au fost admirate pentru eleganța și distincția lor atemporală. Aceste atribute sunt asigurate în principal de compoziția de culoare atentă, precum și de combinația organică a secțiunilor simple cu cele îmbogățite prin broderie. Secolul al XIX-lea vine să întărească această perspectivă, oferind o nouă dovadă a acesteia: haina oltenească.

Viziunea lui Dincă Schileru - o legendă a regiunii Gorj și creatorul hainei (sau costumului 'schileresc') oltenesc, un om incult, dar având înțelepciunea milenară a țăranului român - reușește totuși să fie relevantă pentru moda contemporană. Celebrele paltoane oltenești din lână au impresionat și inspirat nume mari, începând cu Regina Maria a României în secolul XX, care le-a integrat cu gust în ținutele Casei Regale, și continuând cu marile case de modă internaționale, de la Valentino la Tory Burch. Aceste paltoane au constituit multă vreme subiectul unei dezbateri publice complexe asupra valorilor etice în modă, care a încurajat societatea românească să valorifice mai mult și să valorifice potențialul artei sale artizanale.

În mod tradițional, paltoanele din Oltenia sunt confecționate din „dimie” albe (fibre de lână condensate și presate între ele pentru a deveni o pânză din pâslă) și decorate cu „gîtane” negru (snur realizat prin răsucirea sau împletirea firelor de lână, care apare ca o broderie), care se aplică pe cusăturile de îmbinare ale panourilor de material textil, cu scopul de a întări tivul cusăturii.

Moștenirea lăsată de Dincă Schileru se află în prezent în mâinile singurului artizan din Gorj care mai știe să practice acest meșteșug, Gheorghe Ciuncanu, cel ale cărui creații se găsesc în e-shop-ul nostru, unde vei putea citi mai multe detalii despre ele.

În inima Gorjului, am găsit un maestru al meșteșugului său — nu cu bagheta, ci cu ac și ață. El a învățat arta confecționării costumelor tradiționale în copilărie și a ridicat-o la o adevărată formă de artă. Broderia lui complicată este admirată în întreaga lume, colecționarii fiind dispuși să plătească o primă pentru munca lui. Gheorghe Ciuncanu este un gardian al moștenirii populare românești, dând viață tradiției cu fiecare cusătură.

Gheorghe Ciuncanu, din satul Topești, este singurul broder din județul Gorj, creând adevărate opere de artă folosind două mașini vechi de aproape 140 de ani.

Două mașini de brodat din anul 1876 — una de fabricație germană și alta de origine franceză — sunt piesa centrală a micului atelier al lui Gheorghe Ciuncanu, înființat în gospodăria sa din Topești, Tismana. La 63 de ani, rămâne ultimul broder activ din judeţul Gorj. Cele două utilaje încă funcționează perfect, datorită grijii meticuloase a lui Gheorghe Ciuncanu și capacității de a le repara el însuși:

"Funcționează foarte bine. Le folosesc pentru că creează broderii unice — astăzi nu există nimic asemănător. Le repar singur ori de câte ori se defectează. Trebuie să comand piese la comandă pentru că nu mai sunt disponibile nicăieri. ", spune Gheorghe Ciuncanu.

Una dintre mașini a fost moștenită de la tatăl său, care era și broder, în timp ce cealaltă a fost cumpărată.

Hainele pe care le fac nu sunt menite să fie spălate la mașină – ar trebui să fie curățate la o curățătorie chimică. Lucrez exclusiv cu lână 100%, iar culorile nu s-au decolorat niciodată. Nu am primit niciodată o singură plângere. De asemenea, în colecția mea, am un costum vechi de 80 de ani făcut cu găitane care este încă în stare perfectă.

Broderie de la 14 ani

Gheorghe Ciuncanu lucrează zilnic în atelierul său, asistat de soție, întrucât unele sarcini necesită două persoane pentru a le îndeplini.

Meșterul își face cea mai mare plăcere să creeze piese vestimentare tradiționale specifice Gorjului: „Cel mai provocator design de realizat este modelul „schileresc”. O singură piesă îmi poate lua câteva luni pentru a finaliza, deoarece necesită o concentrare excepțională. Dar lucrul la costumul tradițional gorjean îmi dă și un sentiment de autenticitate.”

De asemenea, face costume în miniatură pentru păpuși, pe care le găsește și mai greu de realizat: „Aceste ținute minuscule sunt de obicei oferite cadou fetelor tinere, astfel încât acestea să-și poată îmbrăca păpușile”, adaugă el.

Gheorghe Ciuncanu a învățat meșteșugul de la tatăl său, un artizan foarte priceput, iar ulterior a lucrat la Arta Casnică Tismana , un atelier cândva renumit în România.

"Am crescut înconjurat de această meserie. De când m-am târât, a făcut parte din viața mea. După ce am terminat clasa a VII-a, tatăl meu m-a dus la Arta Casnică , unde am devenit ucenic. Îmi plăcea acest meșteșug atunci și îl iubesc și astăzi, altfel nu aș fi continuat. Nu e greu, dar trebuie să fii protejat de această artă, trebuie să te bucuri cu adevărat.

În 2016, revista Beau Monde și agenția de publicitate McCann au lansat campania a, care a scos în evidență problema aproprierii culturale în modă. Campania a luat amploare după ce a fost îmbrățișată de comunitatea Facebook pentru tradiții și cultura românească a Asociației La Blouse Roumaine Ia (notă: neafiliată acestei platforme). A fost declanșată de o controversă la care a implicat designerul Tory Burch, care a replicat sumanul românesc fără a-i recunoaște originile.

Campania a atras atenția internațională asupra importanței acordării de credit artizanilor și măiestriei tradiționale, întărind nevoia de a proteja moștenirea culturală în industria modei.

Meșteșugul lui Gheorghe Ciuncanu este mai mult decât o abilitate – este o mărturie vie a moștenirii culturale europene. Opera sa păstrează tradițiile transmise de-a lungul generațiilor, asigurându-se că broderia românească autentică continuă să prospere într-o lume modernă care deseori trece cu vederea astfel de artă.

Fiecare piesă pe care o creează nu este doar îmbrăcăminte, ci o capodoperă - țesută cu istorie, răbdare și o dăruire de neegalat pentru excelență. Aceste articole de îmbrăcăminte nu sunt doar rare și rafinate, dar poartă și sufletul unui meșteșug care merită recunoaștere și protecție. Într-o perioadă în care domină fast fashion, adevărata artă ca aceasta este o amintire a frumuseții și valorii tradițiilor făcute manual.