• Piesa remarcabila, inceput secol XX creata in celebrele tesatorii de pe langa Arad.
• Costum impecabil compus din ie traditionala si fusta. Stare excelenta.
• ie traditionala
• Panza de casa tesuta in razboi
• Broderie mansete din dantela de bumbac lucrata manual
• Broderie manuala: cusatura arhaica,broderie sparta,
• Circumferinta :120 cm
• Lungime; 49 cm
• Maneci: 54 cm
• Fusta
• Panza de casa tesuta in razboi
• Dantela din bumbac lucrata manual
• 100 cm

În satele din zonă, atât pe Crişul Alb cât şi la nord şi la sud de Mureş, ţărăncile au
folosit la ornamentarea costumelor, broderia plină şi broderia spartă. Acestea se realizau prin
anumite tehnici de cusut, pe care fetele le învăţau în casă, încă din copilărie:
- cusătura trăsureşte sau jureşte
- cusătura pe verbe
- bătuceala sau festonul
- cusătura brâneleşte
- cu sălbănaşi
- ciurătura
- cheiţele
- cusătura rişel

Cronologic, cel mai vechi tip de cusătură din judeţ, folosită la broderia plină, a fost
cusătura trăsurească, pe muchiile cutelor,12 dezvoltată din tehnica alesului.

Ca tehnică, se lucrează înaintea acului, cu fir tras, de la un capăt la altul al pânzei. Se
ridică un număr de fire trecând peste altele, după modelul cusut. Trecerile de la un rând la altul
se execută ridicând un fir pe diagonală. Acest tip de cusătură se aplica şi pe beteală şi pe
urzeală.

Când se aplica pe urzeală se numea cusătură jureşte.
Faţă de această cusătură arhaică, cusătura pe verbe este cea mai simplă cusătură
ornamentală din judeţ.

Ca şi cusătura trăsureşte, se execută atât pe beteală cât şi pe urzeală. O
verbă este formată din trei fire.

Ţărăncile foloseau această cusătură mai ales la conturarea
modelelor, care urmau să fie lucrate prin tăieturi: bănuşeii, împunsăreii, botuţii (cusătura
botureşte), codruţii, steluţele, ruda, ruda cu colţi

Încreţitura de la gât era prinsă într-o bentiţă îngustă, pe care se cosea fodra, care era fie
din cipcă fie din pânză ornamentată cu motive vegetale. Spătoiul era tăiat în faţă şi avea de o
parte şi de alta aplicate tighele numite forment. Mâneca, de un lat şi jumătate, se strângea la cot
şi se termina într-un volănaş, larg, de cipcă sau pânză simplă. Ornamentaţia pe mânecă era
dispusă fie în lungime fie orizontal şi ea consta din motive florale (păruşene), unele alese,
altele cusute cu aţă albă sau colorată, altele cu broderie spartă (hinzuite).

Despre Arad: 

Plasat la interferenţa dintre Bihor şi Banat, având la
est judeţul Hunedoara şi la vest ţara vecină, Ungaria,
judeţul nostru conservă şi azi o frumoasă cultură materială -
de la tipurile de case la ceramica de Târnăviţa - şi numeroase obiceiuri tradiţionale vii
(colindatul cu dube, căluşerul, ruga şi nedeia).

Materialele tradiţionale, utilizate în zonă la confecţionare îmbrăcămintei, a unei părţi din
accesorii şi a încălţămintei, au fost pânza ţesută în război, lâna şi pielea de vită/ porc/ oaie.

Sursa informativa: Portul popular din judeţul Arad / Colta Elena Rodica